Puterea exemplului

Când ne referim la puterea exemplului de obicei facem referire la un exemplu pozitiv , un individ pe care noi evident îl stimam, si  in mod evident dar totuși paradoxal este metoda cea mai puțin eficienta pentru ca ceea ce noi luam ca axiomatic este complet subiectiv pentru un altul care alterează realitatea prin filtre proprii. In mod ironic ceea ce noi consideram a fi un exemplu de urmat este văzut de ceilalți ca un model de evitat cu desavarsire. Cei mai mulți când vad un cerșetor la coltul biserici se uita cu dispreț si se umfla in pene ca fariseul in prezenta vameșului mulțumind Domnului ca nu ia pedepsit ca pe acel „ nimeni” care este pedepsit pentru ca este păcătos.

„Bunii” creștini vad de cele mai multe ori suferința ca o pedeapsa si nu ca o binecuvântare, maniinduse pe Domnul ca-i pedepsește pe nedrept in timp ce alți cu păcate grele trăiesc fara griji si fara nici cea mai mica suferința.

In mod evident, puterea exemplului este potențial folositor doar pentru cei mici, de vârsta si pricepere. Cei înaintați știu ca singurul exemplu de urmat este Hristos care ne zice: „Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.”(Matei 10:38) si iar : „Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. (Matei 16:24) si mai apoi ne zice si mai apăsat : „Şi cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu.” (Luca 14:27)  Deci sa nu ne amăgim si sa luam exemple din mijlocul nostru pe cei slabi ca si noi , ci sa ne luam crucea si sa-i urmam lui Hristos.

Pentru cei mai tineri aceasta metoda poate fi mai greu de inteles  deci ar fi mai potrivit un exemplu negativ in care se vede urmarea păcatului mult mai clar decât se vede virtutea in cel credincios. Si aceasta metoda trebuie aplicata cu grija pentru ca daca nu suntem clari si celalalt nu vede lucrurile cum le vedem noi ar putea lua de exemplu pe Guta si nu pe Părintele Cleopa. Trebui sa fim expliciți si obiectivi in a arata grotescul si agonia din spatele zâmbetelor false mereu prezente la Tembelizor si la cei mai mândri care stau in mijlocul nostru privindune mereu de sus , crezând ca aceasta satisfacție de superioritate va tine mai mult de o clipa continuând cu aceasta iluzie din disperarea ca fara ea ramane o carcasa goala ,sau cum zicea Tutea : „Un biet animal rațional care vine de nicăieri si se îndreaptă spre nicăieri”

Problema principala al acestui secol al vitezei este „datul cu părerea” filtrarea informației prin filtre gata pregătite , scări de valori abstracte sau inversate , sau nici o scara, totul este bun , totul este permis , nu ne mai ramane decât sa ne transformam in superoameni (Nietzsche) si sa-i luam locul lui Dumnezeu definind binele si răul după bunul plac.

A venit timpul sa conștientizam de ce Sf. Antonie cel Mare a socotit ca DREAPTA SOCOTINTA este cea mai mare virtute si nu mai dam crezare la tot ce auzim si vedem si sa socotim totul in lumina Sfintei evanghelii si a Sfintei tradiții apostolice , fiind singura cale de a cunoaște adevărul, după cum a spus Hristos: Eu sunt Calea , Adevărul si Viața.

Marian

Acest articol a fost publicat în Editoriale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s