PROSTIA CA NORMALITATE

Normalitatea  a devenit un concept asa de abstract și subiectiv  încât invocarea lui aduce după sine aproape întotdeauna polemici zadarnice, anulând orice încercare de apel la discernământ.

Poate comparația cu Sodoma și Gomora nu este chiar cea mai potrivita totuși lipsa totala de rațiune a maselor este foarte asemănătoare.

Absurditatea noii normalități este de un ridicul dus la extrem, încât poate fi folosit ca material pentru bancuri și ca exemplu negativ pentru generațiile viitoare.

O societate care se îmbolnăvește din cauza deshidratării dar în acelașii timp suferă de diverse afecțiuni cauzate de excese alimentare este o societate sinucigașă demna de condamnare și nu de milă având în vedere faptul că nici chiar după îmbolnăvire nu renunță la aceeași otrava care i-au îmbolnăvit ci persista în prostia și lăcomia  lor insistând că această oribila patima a lăcomiei este leacul necesar mergând  în direcție contrarie cu toată Patristica și toate studiile care demonstrează exact contrariul.

Ecumenismul este probabil cel mai potrivit exemplu a prostiei dusă la extrem, care deși în mod evident este o erezie recunoscută chiar și de mase, majoritatea ortodocșilor o acceptă dintr-o iubire pentru aproapele , iubire care se manifesta în mod paradoxal doar in negarea adevărului prin acceptarea mai multor adevăruri deci mai mulți dumnezei pentru a nu supăra pe cel eretic sau păgân amintindu-le că Adevărul este doar unu și nu poate fi adaptat pentru a se potrivi patimilor și nepăsării.

Paradoxul stă în faptul ca cei dispuși să facă „rugăciuni „ împreună cu ereticii și păgânii nu sunt dispuși sa se roage pentru întoarcerea lor la dreapta credință , din moment ce ei doar mimează iubirea, ei înșiși nefiind capabilii de aceasta înaltă virtute, neavând discernământ pentru a înțelege că binele este definit de divin și nu de o părere personala chiar dacă aceasta este acceptată de majoritate.

Fericirea este telul oricărui om dar discernământul este cel care ne arată diferența dintre calea cea strâmtă care duce la ea și calea cea largă plină de surogatele virtuțiilor , cale înclinată la vale care face parcurgerea ei foarte ușoară mai ales ținând cont de inerția maselor care o iau pe acesta cale fiind cea populara și deloc anevoioasă necerand nici un sacrificiu sau virtute reală.

Discernământul  sau dreapta socotință este cea mai mare virtute după Sf. Antonie Cel Mare , în absenta căreia omul nu va putea sta pe calea cea strâmta care duce către desăvârșire mereu abătanduse de la ea spre calea cea largă mai ușor de parcurs fiind la vale și mult mai netedă fiind bătătorită de masele fără rațiune.

Patima lăcomiei pântecelui este probabil una din cele mai „vinovate”  patimi pentru starea poporului de astăzi , de la spitalele pline de lacomi care vor să vindece patima tot prin patimă dezlegând postul pentru neputința trupului cauzata tot de lăcomie , la cei care au redefinit postul cu o schimbare de bucate neținand cont de canoanele bisericii,  pana la cei care vor sa avanseze pe scara virtuților sufletești și trupești dar cu pântecele mereu plin de otrava care întunecă mintea nelăsând-o să se înalțe spre cele de sus, și dând putere trupului asupra voinței noastre dar în același timp slăbindu-l și stricandu-l , puterea constatând în slăbirea voinței proprii și slujirea lăcomiei pântecelui. Cel care încearcă atingerea desăvârșirii dar fără supunerea trupului vointiei celei raționale este cu adevărat fără discernământ și departe de adevăr.

Chiar dacă postul este doar un mijloc spre desăvârșire aceste este unul esențial ce nu poate fi evitat , fără de care este imposibila înaintarea spre desăvârșire.

Postul nu constă doar în limitarea consumului de produse animale și alimente rafinate dar din punct de vedere duhovnicesc și trupesc acestea îmbolnăvesc trupul și slăbesc voința  deci aceasta dieta trupeasca este folositoare și pentru suflet pentru ca prin curățirea trupului se curată și mintea , lucru știut și de filosofii păgâni de acum trei milenii după cum spune proverbul „ Mens sana in corpore sano”

Postul este în primul rând abținerea de la păcat dar cele mai multe păcate sunt fiicele lăcomiei deci nici nu poate fi vorba de obținerea unor virtuți în absenta postului acesta fiind fundația și stâlpii care susțin acoperișul pe care stau virutile scăldate în iluminarea divina.

Dependenta de Tembelizor , internet, rețele sociale, telefoane si alte vicii care provoaca atrofierea creierului sunt cauza lăcomiei , acestea la rândul lor incurajând vizual aceasta patima care ajunge sa subjuge mintea pana cad aceasta devine surda la glasul conștiinței.

Dupa multe decenii de tiranie sub ciuma bolșevică masele au uitat probabil singurul lucrul bun pe care la impus cel mai sângeros sistem din istoria omenirii: Postul involuntar.

Cea mai mare parte a populației nu aveau acces la otrava procesata prezentata ca hrana  în special produsele de origine animala , faina alba , zahar, alcoolice și alte otravuri de care se face exces , „alimente” interzise în timpul postului, fapt pentru care majoritatea bolilor care azi umplu spitalele pana la refuz nu existau, singurele boli fiind cele cauzate de munca adeseori excesiva si lipsa sistemelor de igiena si siguranță la locul munci, lucrul normal pentru bolșevicii in mare parte jidanii , care nu au nici o apreciere pentru viata omului , fiind anti-crestini si nihiliști.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Editoriale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s